Guvernul Tariceanu incearca sa iasa erou dintr-o criza pe care el insusi a declansat-o prin majorarile succesive de salarii si pensii. Si are toate sansele sa puncteze electoral in scandalul maririi salariilor profesorilor, hotarata in parlament, jucand cu insufletire spectacolul responsabilitatii. A sesizat Curtea Constitutionala, i-a scris presedintelui Traian Basescu, l-a convocat pe guvernatorul BNR la o discutie, a solicitat reunirea de urgenta a CSAT si l-a trimis pe Varujan Vosganian fara cravata la televizor sa ne convinga ca e rau, foarte rau. A facut mult zgomot, dar nu l-a demis pe Cristian Adomnitei si nici nu i-a sanctionat politic pe liberalii care, votand masura criminala, imping tara intr-o criza fara precedent. Gestul, la indemana lui Tariceanu, ar fi dat un parfum de credibilitate furiei premierului.
„Cu mine ca prim-ministru va spun ca asa ceva nu se intampla si nu accept“, a anuntat raspicat sambata premierul dupa o sedinta cu cativa ministri, referindu-se la marirea salariilor profesorilor cu 50%. Declaratia poate fi interpretata ca o dovada a fermitatii sefului executivului poreclit candva „razgandeanu“ si „moliceanu“, o actiune de intarire a brandului „Tariceanu“. Dar si ca o amenintare cu demisia. Aceasta ar putea fi o lovitura maiastra de imagine inaintea alegerilor generale. Guvernul Tariceanu ar parea in prag de vot singurul actor responsabil, inconjurat de iresponsabili care pun in pericol viitorul tarii pe fondul recesiunii globale: parlamentul, PDL si PSD initiatoarele legii, presedintele Traian Basescu care s-a antepronuntat favorabil.
Calin Popescu-Tariceanu personal face eforturi retorice remarcabile sa ne convinga ca vinovati de criza in desfasurare, cu urmari catastrofale pentru economie, sunt toti ceilalti, dar nu liberalii. In special PSD si PDL, impreuna si in frunte cu Traian Basescu. Parlamentul, ca institutie, a fost reclamat la Curtea Constitutionala de doua ori pentru majorarile de pensii si salarii. PSD si PDL au fost acuzate ca recurg la pomeni electorale, ca si cum executivul si liberalii ar fi perfect inocenti. Iar presedintelui Traian Basescu i se cere sa ia atitudine si sa dovedeasca responsabilitate intr-un moment atat de delicat. Inclusiv miscarile sindicale anuntate pentru urmatoarele saptamani s-ar putea intoarce in favoarea guvernului, tinand cont de simpatiile social-democrate si democrat-liberale ale liderilor. Demisia - o solutie sugerata si cu alte ocazii de consilierii Finkelstein si Silberstein - ar fi o mutare curajoasa intr-un moment prielnic. Iar cabinetul Tariceanu nici nu ar pierde, ca interimar, atributia organizarii alegerilor. Evident, e doar un scenariu inspirat din intamplarile reale ale ultimelor zile.
Chiar daca nu se ajunge la demisia guvernului, impresia creata este ca numai guvernul Tariceanu lupta pentru stabilitatea economica a Romaniei. Ca este singur impotriva tuturor, asa cum era presedintele Traian Basescu in lupta anticoruptie.
