Presedintele Romaniei are la Ministerul de Externe, in sfarsit, omul pe care si l-a dorit: un diplomat „de cariera“, crescut pe vremea lui Ceausescu, care pocneste din calcaie si apleaca, umil, capul, atunci cand ii vorbeste seful statului".
Adio, condamnarea comunismului: CV-ul lui Lazar Comanescu sintetizeaza in doar doua randuri cei zece ani petrecuti in Ministerul de Externe in perioada de dinainte de 1989. Sunt destul de convins ca dosarul de Securitate al lui Comanescu este de negasit si tot ce vom obtine va fi o poveste patetica, cu accente de disidenta anticomunista, care sa explice plecarea sa din MAE, intre 1982 si 1990. Oare de ce doar mapa profesionala a Noricai Nicolai a devenit publica?
Stiu, multi vor spune ca acesta nu este nici primul, nici ultimul demnitar cu un trecut invaluit in ceata. Intr-adevar. Ceea ce este relevant pentru caracterul noului sef al diplomatiei este slugarnicia pe care acesta a manifestat-o atunci cand, in fata colegilor sai din diplomatie si a intregii prese din Romania, Basescu l-a luat la per tu si i s-a adresat cu tonul cu care un mosier cere lacheului sa-i aduca paltonul. „Comanescu!“, a strigat seful statului, in septembrie 2007, la reuniunea anuala a diplomatilor romani. Iar cel interpelat astfel, un om de 58 de ani, cu rang de ambasador, s-a ridicat in picioare si, cu voce umila si balbaindu-se, a raportat.
Nu este singura ocazie cand Lazar Comanescu a dovedit ca scoala regimului ceausist nu dispare nici dupa 17 ani de libertate. „European Voice“, o publicatie care face parte din grupul „The Economist“, relata, in iunie 2006, despre gafele ambasadorului roman la Bruxelles. Invitat la o reuniune la care avea doar statut de observator, Comanescu a luat cuvantul si, intr-o interventie mult prea lunga pentru uzantele acelor intalniri, a criticat raportul dur pe care UE il pregatea despre Romania. Iritarea diplomatilor europeni a fost exprimata de ambasadorul austriac, care i-a transmis ca ar fi nepotrivit ca Lazar Comanescu sa fie cel care scrie concluziile UE referitoare la Romania.
In toata aceasta piesa, PNL nu are nicio vina. Nu mai este de mult un secret ca acest partid este intr-o ingrozitoare lipsa de resurse umane. Pentru Tariceanu era penibil sa nu fie in stare sa gaseasca un ministru de externe, asa ca, cel mai probabil, a acceptat un nume de pe o lista scurta avansata de Palatul Cotroceni.
Pentru democratia romaneasca, numirea lui Comanescu la conducerea intregului aparat diplomatic este o infrangere. In primul rand, pentru ca arata ca, in 17 ani, partidele nu au fost in stare sa puna la punct o politica de cadre. In al doilea rand, pentru ca presedintele Romaniei si premierul au un punct comun: respectul fata de apparatchikii regimului comunist. Dupa patru ani de cand sunt la putere, ambii au ajuns sa prefere slujbasii docili, in locul unor politicieni cu gura mare. Metaforic vorbind, conducatorii de azi ai Romaniei isi selecteaza subalternii dupa aceleasi criterii cu care sultanii Imperiului Otoman isi alegeau vizirii: din randul eunucilor emasculati pentru a pazi haremul.
