Nema putirinta (de Robert Turcescu)
Putem vorbi, desigur, despre cauzele care ne-au adus aici: cardasia infractorilor cu politicienii sau a politicienilor-infractori, reteaua bizara a intereselor financiare care ii leaga pe avocati de judecatori, manipularea politica a oportunistilor din CSM si a strutilor in roba de la Inalta Curte - care prefera sa bage capul la cutie cand trebuie sa ia decizii curajoase! - si, desigur, incompetenta sau chiar coruptia unor procurori care stau cu ochii pe calendar numarand zilele ramase pana la alegeri, in asteptarea unor vremuri mai bune cand vor putea sa scrie NUP pe coperta dosarelor sensibile.
Toate acestea sunt valabile, dar, in ochii opiniei publice, ele n-au nici o relevanta.
Romania e satula de explicatii. In fiecare zi, oameni politici sau analisti ai neamului ofera explicatii pentru cresterea pretului gazului, pentru fraudarea bacalaureatului, pentru rezultatul alegerilor locale sau pentru nevolnicia justitiarilor. Cata vreme sunt oferite pentru a intelege ratiunea unor demersuri cu semn de intrebare, cum a fost, bunaoara, nevoia unei perchezitii in Zambaccian sau arestarea lui Patriciu, explicatiile au rostul lor. Din momentul in care vin sa justifice cauzele unui esec, ele nu sunt altceva decat vorbe goale, asezate ca epitaf la capataiul unor sperante moarte.
Lui Traian Basescu nu i-am dat votul in 2004 pentru ca se arata a fi mai frumos, mai destept sau mai bun orator decat Adrian Nastase. Nicidecum! Ci pentru ca parea a avea mai multa vointa de putere, cum inspirat numeste Paul Johnson, in a sa lucrare „O istorie a lumii moderne“, acea calitate a omului politic care face diferenta dintre lideri politici si lideri politici care scriu istoria. Iar vointa de putere a acelui Traian Basescu din 2004 era in legatura directa cu reforma mult intarziata din justitia romaneasca. Era pariul lui ca om politic si avea datoria sa-l castige.
Optimistii obisnuiti sa vada jumatatea plina a paharului pot insira o serie de schimbari marunte care au avut loc in ultimii ani si, la limita, vor arata orizontul celor aproape saptesprezece luni pe care le mai are de stat la Cotroceni actualul presedinte. Cu alte cuvinte, rabdare si tutun, partida nu e pierduta, inca se mai joaca! Eu ma declar sceptic si satul de explicatii, preferand sa judec performanta reformei in justitie prin verdictul dur al oficialilor europeni, care a aratat clar, inca o data, ca suntem in ofsaid. Si chiar suntem.
Piedicile subiective, coalitia celor 322 sau gasca magistratilor corupti nu sunt acum decat explicatii inutile pentru o ratare prosteasca. Am ajuns in situatia ridicola in care, daca intrebi la colt de strada cine e ministrul Justitiei, primesti, din zece incercari, noua ridicari din umeri. Iar mai trist e sa vezi ca atmosfera de pe culoarele tribunalelor sau ale salilor de judecata e fix aceeasi din urma cu trei-patru ani.
Explicatiile pentru incremenirea in proiectul unei justitii in care n-are nimeni incredere nu fac nici cat o ceapa degerata. Nu-mi pasa, cand vine vorba de oameni politici si nici cand vine vorba de esecuri in general, de ce n-a mers. Cine a gresit sau ce-ar fi trebuit ca sa mearga. In politica, ii alegem pe cei cu vointa de putere mai mare tocmai pentru a fi indreptatiti sa speram ca vor reusi sa indrepte lucrurile. In ce fel si cu ce mijloace n-ar trebui sa ne mai intereseze cata vreme nu sunt puse in pericol democratia si drepturile omului.
Traian Basescu a pierdut pariul pus pentru reforma in justitie. Vointa o fi avut, nu zic nu. Explicatii pentru esec va gasi, cu siguranta.
Dar, daca nema putirinta...
Cotidianul

Beatrice Mahler: O parte din personalul ATI a abandonat lupta. Nu oricine poate sa stea lângă un pacient extrem de bolnav
Aproape 4 milioane de tineri (18-34 de ani) locuiesc cu părinții. Iar motivele lor nu sunt doar economice...
O istorie a frigului extrem, din aprilie până în iunie - Ninsori, ger și îngheț în România ultimilor 100 de ani
În spatele cifrelor (și al scandalurilor politice). Mărturii despre suferință și deznădejde în pandemie: „I-am dat prima palmă copilului”
S&P modifică perspectiva la stabilă, de la negativă/ De ce ar trebui să ne intereseze ratingul
Lasati prostirea de o parte caci lumea este mai desteapta decit ce credeti voi televiziunile.
Ati fost gazda impostorilor si de aceea ati devenit ca ei. Basescu chiar este reformist dar cei care trebuie sa se reformeze scheauna la televizor si intorc lumea cu susul in jos ca sa se citeasca de la coda sau sa se vada in oglinda adevarul. Pacat ca doar Nasul este un tinar de tip nou (adica curat)
Dl. Turcescu la radio sau televizor, cind se comenteaza de cineva din tara si i se atrage atentia ca nu stie despre ce se vorbeste sau ca este partizanul unei false probleme, teie microfonul si ne obliga pe noi sa ascultam comentariile sale.
Avem ca dar pe cap televiziuni partizane cu grupuri de interese si redactori care ling talpile partizanilor.
Un reporter de tv. trebuie sa fie ca un reporter de razboi, sa intre in mijlocul tirului de idei si sa comenteze conform simtamintelor sale nealterate de comanda politica si a banului.
Cu cita scirba ne uitam la Ciutacu, ce oroare de comentator ne-a dat blestemul lui Ceausecu pe cap.
Turcescu, Moraru, Firea, ar trebui sa fie niste tineri demni de virsta lor si sa nu fie sclavii nimanui, sa avem ce admira ca statura morala o statura fizica frumoasa.
Altfel, Firea este fizic oribila, Turcescu devine pe aproape, iar Ciutacu nu este ajutat de nici-un caracter orice ar face el de acum.