O campanie din cale-afara de confuza (de Mircea Kivu)

Sâmbătă, 29 noiembrie 2008, 6:15 Revista Presei | Opinii/Analize

Legea electorala care guverneaza alegerile de duminica contine o ambiguitate majora: se alege intre persoane, insa distributia finala a mandatelor depinde de rezultatul fiecarui partid. Acest dualism a provocat o majora stare de confuzie in campania care tocmai s-a incheiat. In marketing, una dintre regulile fundamentale este aceea ca, daca vrei sa vinzi un produs, trebuie sa comunici in mod coerent conceptul unic al acestuia. Ca detergentul asta da rufelor un alb stralucitor; ca iaurtul celalalt te apara de gripa si tot asa. Marketingul politic nu difera fundamental de cel comercial: numai ca, in cazul alegerilor, "platim" cu votul nostru si, eventual, cu urmatorii ani.


In actuala campanie electorala, candidatii au avut de promovat, concomitent, programul partidului din care fac parte, dar si propria persoana. Cele doua mesaje au fost, adesea, contradictorii. O respectabila profesoara universitara este "garantata" de catre unul care are mari probleme cu gramatica limbii romane. Un personaj dubios critica (mi-as dori, in ultima sa aparitie publica) prestatia partidului advers numindu-si contracandidata "fata de bideu" – scena se incheie, ca la "Cascadorii rasului", cu o reciproca improscare cu apa din dotarea televiziunii. O simpatizata cantareata de muzica usoara distribuie din usa in usa programul partidului impreuna cu propriul CD cu melodii indragite.


O alta sursa de confuzie a acestei campanii electorale a provenit din combinatia celor doua game diferite in care partidele si-au interpretat partiturile. Pe de o parte, partidele au oferit melodia relaxanta a promisiunilor ca, odata ajunse la guvernare, vor genera o bunastare generalizata. Peste aceasta tema s-a suprapus cealalta, interpretata in note grave, referitoare la perspectivele apocaliptice ale crizei economice, din ce in ce mai vizibila. Din suprapunerea celor doua partituri a rezultat un conglomerat dizarmonic, fara sanse de a putea transmite ceva.

In aceasta cacofonie generalizata, alegatorul nu pricepe nimic. Sa-l voteze pe semidoctul Vanghelie sau pe profesoara universitara Andronescu? Reducerea impozitarii veniturilor mici sau mitocanul atat de vocal? Muzica patrunzatoare sau programul anticriza? Prefera sa stea acasa duminica sau sa beneficieze de weekendul prelungit (ca tot vine criza, si urmatorul nu se stie cum si daca va mai fi).


In general, pentru ca alegatorii sa se prezinte la vot in numar mare este necesar sa existe, fie si numai in aparenta, o miza substantiala. Or, presedintele ne-a spus deja ca el va desemna viitorul prim-ministru indiferent de partidul care se va situa pe primul loc la finalul alegerilor. Asta dupa ce principalele partide isi centrasera strategiile de campanie pe imaginile candidatilor la conducerea Executivului. In aceste conditii, centrul campaniei s-a mutat in teritoriu, cu accent pe problemele locale. De cele mai multe ori, in incercarea de a atrage voturi din colegiile in care candideaza, cei inscrisi in cursa au recurs la discursuri care s-ar potrivi mai degraba unui candidat la functia de primar.

Citeste editorialul integral:

Romania Libera